01 | Aniel Mars by Autor de România
Actualizată în: 8 nov. 2018
Așa cum v-am promis, de astăzi, începem să vă prezentăm cei 100 de autori din România. O parte dintre ei o să îi recunoașteți deja, dar cu cei mai mulți dintre ei o să faceți cunoștință pentru prima dată.
Știm că nu vă place tensiunea, așa că haideți să începem.
Autoarea numărul "01" a României nu a fost aleasă în funcție de vreun vot special sau un număr record de cărți vândute. De fapt, prima ei publicație va apărea în librării în câteva săptămâni. Și chiar dacă nu s-a remarcat încă prin publicații, a avut curajul să spună prima "DA" acestei provocări. Talentul a fost dintotdeauna acolo, nu a apărut peste noapte. Noi doar am ajutat-o să îl transmită.
Astăzi vă invităm să faceți cunoștință cu Aniel Mars. O autoare de origine română cunoscută sub numele de Coca Negoescu. Nu vrem să impunem un anumit ritm, așa că am lăsat autorul să se exprime liber.
Descrierea Autorului + Text liber - Aniel Mars
De fiecare dată când trebuie să vorbesc despre mine, mă apucă, în același timp, și panica, dar și un sentiment copilăresc de chicoteală. Mi se pare că este unul dintre cele mai serioase și hazoase momente, deopotrivă. Să vorbesc despre cine sunt sau cine-am devenit? Să fiu cât pot de amuzantă sau, dimpotrivă, să păstrez un ton plin de seriozitate ce poate să ia naștere din ființa mea atunci când contextul o cere sau chiar îl impune.
M-am născut în colțul meu de rai, un orășel mic, nici pe departe anost, înconjurat de colo până dincolo de dealuri care-mi păreau , copil fiind, aproape munți, un paradis pierdut al bucuriei de-a trăi prezentul cu tot ce aduce el, paradis pe care încerc să-l retrăiesc la vârsta adultă, să simț aceeași uimire că sunt pe lumea asta. De mică am simțit că sunt diferită, dar nu musai în sensul de deosebită, doar altfel, iar sentimentul asta nu l-aș fi putut naște singură, copiii sunt lipsiți de orgoliu; el a venit din raportarea celorlalți, a adulților din viața mea care, de cele mai multe ori, îmi dojeneau prietenii: "De ce nu poți să fii și tu ca ea? Nu are nimic, un amărât de copil, dar uite-o cum învață!"
Îmi părea rău pentru prietenii mei cu care mă jucăm, rădeam, plângeam sau ne juleam că ne puneau ceilalți etichete, mai erau și prin constrast. Oamenii mari fac mereu stranii presupuneri despre cine ești și pot să scrijelească cuvinte ce rămân tatuate veșnic, indiferent cât de mare crești. Copilăria mea a fost înțesată cu fericiri date de întâmplări atât de nebunești, cum doar copiii știu să viețuiască, pot naște fascinația în fața celui mai banal context, chiar dacă tot atunci, în ani de creștere mi s-a arătat în obscura ei splendoare și lumea adultă, cu toate neajunsurile, frigurile, foametea, alcoolul, comunismul. Fiecare om trăiește vraja copilăriei și fiecare dintre noi nu are altă nostalgie decât să fie iar copil doar ca să poată trăi încă o data magia.
Atât de mult mi-a plăcut să fiu copil încât nu am renunțat niciodată la acea lume. Viața m-a plimbat, ca pe oricare, prin desișuri umbroase, prin deznădejdi cumplite uneori, dar m-a păstrat aproape de inocența și bucuria copiilor. M-am făcut mare, lucrez de-o viață-ntreagă cu copiii și, recunosc, sunt cele mai spumoase și sincere, și pline de învataturi relații pe care le pot experimenta. Fiecare copil întâlnit de mine mi-a fost maestru, m-a forțat nu să fiu, cât să devin. Și asta nu trebuie să însemne mare lucru dacă nu ar fi suprema distracție al lumii ăsteia, îmbâcsită de concepte și lamentații serioase, joaca.
Sunt fascinată de vise pe care le purtăm în noi încă de copii. Dacă reușim sau nu să ni le-ndeplinim. Dacă ne lăsăm păcăliți de neîncrederea sădită de ceilalți sau credem în ele până la capăt. Mi-a ales viața un drum, până acum, frumos; învăț mereu câte ceva despre ce înseamnă să fii mamă, mentor pentru tine și ceilalți pe care-i întâlnești și realizez, nu fără mirare, că singurul dat pe lumea asta este să-ți trăiești din plin și cu ochii larg deschiși, visul. Mie-mi place să scriu. Și să dansez. Asta îmi e exprimarea cea mai la-ndemană când vreau să le vorbesc altora despre mine. Iar de curând, am înțeles că nu poți învăța pe nimeni despre nimic dacă tu însăți nu parcurgi acest drum geu, dar fascinant de la idee la faptă. Trebuie tu însăți să fii, să faci exact cum spun cuvintele din
propria-ți învățătură pentru alții. M-am hotărât să-mi trăiesc visul ca să nu trădez în viața asta nici primul copil ce m-a purtat în paradis, copilul din mine.
Cred că avem fiecare încifrată în noi o ghicitoare; uneori unii mor fără a o citi măcar, alteori fără a o desluși. Pe-a mea am descifrat-o prin tot ce mi-a fost dat să trăiesc, prin toate alegerile pe care le-am făcut, prin tot ce mi s-a așternut în această superbă plimbare pe aici: dacă ai un vis, fă orice ca să-l trăiești aievea. Așa se atinge dumnezeirea.
Pentru mine, România este și acum un ținut pe care nu-l știu pe de-a-ntregul, nimeni nu ar putea să-l cuprindă. Poți trăi, cu întreaga ființă momente de revelație oriunde. Splendoarea naturii te poate ține locului într-un moment de transfigurare indiferent unde te afli. Ce face din acest ținut sau țară un loc atât de uimitor pentru mine, este însăși necuprinderea lui fizică de către mine, dar și oamenii ce-și duc zilele aici.
Bineînțeles că fiecare strălucire are meteahna ei, cum fiecare grotesc conține în el bucăți de chihlimbar. La România îmi place că e mică, cu de toate în ea, că pare că a luat din univers fiecare uimire; și ape curgătoare cu șuvoi puternic, dar și adânci, infinite omului care se uită spre zenit. Și munți cu vârfuri mândre ce te provoacă să le cucerești pentru a-ți afla dreapta măsură. Și șesuri molcome, ce te-mbie la nostalgii atunci când treci pe lângă ele. Fascinația și magnetismul pe care le provoacă România mea este bogăția ei în culoarea oamenilor ei, nuanțe uimitoare în melanj cu nefirescul altora, dar purtând un numitor comun al bunei găzduiri a omului străin, căldură cu care-și deschide omul de aici sufletul în fața ta, chiar de-i găurit pe-alocuri.
Îmi plac oamenii ei, îmi place ce rodește și, mai ales, cum o face. Nu pot să plec din România asta. Aici mi-a fost dat să trăiesc și-mi place, aici mi-s rădăcinile din care-am înmugurit, aici îmi voi duce aparentul sfârșit și mă voi face pumn de pământ ori praf de
stele cu cea mai mare încantare că m-am născut aici.
Sunt ceea ce sunt pentru că am o Românie!
Pentru a afla mai multe detalii despre acestă scriitoare, vă rugăm să vizitați site-ul personal al acesteia, aici. Nu uitați faptul că, în câteva săptămâni, își va publica prima carte!
Dacă v-a făcut plăcere să citiți acest text și doriți să oferiți un mesaj de încurajare autorului, nu fiți timizi și lăsați un mesaj sub această postare, iar în cazul in aveți idei de îmbunătățire ale acestei secțiuni, așteptăm opiniile voastre.
Comentarii