04 | Viktor Rain (Mureșan Vlad) by Autor de România
Actualizată în: 14 nov. 2018
Astăzi îl vom cunoaște pe Viktor Rain (Vlad Mureșan), cel de-al patrulea "Autor de România", care, așa cum spune chiar el, vrea să devină "scriitor sau boschetar", altă opțiune fiind inexistentă. Tânărul student ne vorbește cu franchețe despre sine și, desigur, despre țara sa. Îi așteptăm cu nerăbdare primul roman, ce se îndreaptă vertiginos către forma finală. Să-l urmărim.
Despre mine, scriitor sau boschetar
Sunt înalt, am doi metri înălțime, părinții îmi spuneau că m-au udat la rădăcini cu esență de plop și tind să cred că nu mă mințeau. Paradoxal, îmi plac fetele pitice, cred că e un fel de lamentare din asta psihologică, o compensare sau o încercare de a echilibra acel cap în plus pe care îl port. Sunt cu capul în nori, la propriu mai mult decât la figurat.
Ciudat, se zice despre artiști că sunt așa, boemi, rupți de lume și că trăiesc în realitatea lor, însă asta, cel puțin în cazul meu, e la fel de adevărat ca și Moș Crăciun. Pe de-o parte, da, trăiesc în lumea mea fantasy și conversez cu personajele pe care încerc să le pun pe foaie, trăiesc, mă bucur și sufăr împreună cu ele, însă, pe de altă parte, realitatea mă izbește așa, prietenește, ca un piston industrial, și îmi arată toate rotițele și arcurile din care e făcută.
Vreau să scriu și asta fac. Încă nu sunt publicat, de patru ani tot lucrez la un roman a cărui poveste am terminat-o în șase luni și de atunci tot editez la el. Scrisul a devenit un fel de activitate pasiv-agresivă, iubesc să fac asta, dar îmi vine să mă dau sistematic cu capul de pereți până dau jos tencuiala. E un soi de masochism al perfecționistului ceea ce fac eu aici. Mi s-a tot zis să o public, că e bună, că e bine scrisă, dar nu e încă gata, așa că nu pot să dezamăgesc potențialul meu public cititor, format din trei persoane și un câine, cu o lucrare neterminată.
Am fost întrebat de un profesor de literatură de la facultate (a, sunt student, uitasem să menționez asta) ce îmi doresc eu de la viață. Nu am știut ce să îi răspund pentru că glorie, bani, fericire, sănătate… asta vrem cu toții și mă gândesc că se subînțelege. Asta se întâmpla în anul I și, după o lungă perioadă de meditație șamanică asupra existențialismului individual subiectiv, adică doar un mod pompos de a zice ceva simplu, am reușit să îi răspund în anul II și am zis: “Vreau să fiu scriitor sau boschetar, altă opțiune nu există.”
Nu știu pe câți dintre voi vă interesează, însă numele acestui profesor este Dan Țăranu, este printre altele și mentorul meu în ceea ce privește scrisul. După ce i-am zis asta, a râs, și-a așezat ochelarii pe nas și mi-a răspuns: “Dacă vrei asta, muncește. Scrie, scrie și iar scrie.”
Și cum deja scriam ca și cum viața mea ar fi depins de asta am aprofundat acest cult al muncii și am reușit să îmi creez o monotonie, un fel de program.
În fine, să nu mai plictisesc cititorul, îmi place lasagna extrem de mult. Eu sunt Garfield, lasagna nu este un “dish” este “a way of life”. Am un cățel din rasa Trotuar-dez care arată ca o hienă, o pisică neagră care miaună până mi se lichefiază creierul și mi se scurge prin urechi, o iubită creață de un metru și cincizeci perfect conștientă că este acea muză pe care o au scriitorii, un fel de Veronica, și ea cumva încă reușește să mă suporte chiar și după cinci ani și un tatuaj pe coaste cu Cthulhu, pentru că Lovecraft este minunat și Cthulhu este zeul căruia îi aduc ofrande în R’lyeh.
Aș putea să zic mai multe, dar flagelarea narcisistă deja mi-a ridicat părul de pe spate... pe care nu-l am… sufăr din cauza geneticii… Vreau barbă de Viking și în schimb primesc o mustăcioară de virgin, dar de, viața nu e mereu cum ți-ai dori să fie. În încheiere o să citez un mare clasic în viață, a se înțelege cu sarcasmul cuvenit.
După cum spunea marinarul nostru, să trăim bine, și, ca o adiție personală, să trăim bine în țărișoara noastră vândută altora.
Love, live
A Cyberpunk, SF, Fantasy
Culture.
Viktor Rain
Despre țărișoara noastră, Dulcea Românie
Găsesc foarte ciudată acțiunea de a scrie despre mine. Dintr-un anumit motiv, mi se pare că e un fel de autoflagelare, un soi de narcisism al scriitorului, însă voi încerca în limita capacităților unui om care vrea să profeseze ca “exagerator” profesionist, să rămân cât de fidel pot realității. Sunt unul dintre copiii nedoriți ai lumii, cum spunea Chuck Palahniuk în Fight Club. Sunt născut în țara pentru care părinții mei au stat în frig la revoluție, ocolind gloanțe, stând la taclale față în față cu tancuri comuniste, fiind târâți prin secții ale securității etc. Și toate astea doar pentru a-și câștiga și a ne câștiga dreptul la neo-comunism.
"The sky above the port was the color of television, tuned to a dead channel.” - William Gibson – Neuromancer
Sunt un mic patriot, îmi iubesc țara, însă o urăsc în egală măsură. Ca și peisaje, locuri de vizitat, parcuri naturale, munți, podișuri, dealuri, sate pitorești de o frumusețe inegalabilă, România este dragostea mea. Pe de altă parte, suntem conduși de mafie, guvernarea este o tumoră în metastază de corupție și furt, iar oamenii de rând suferă pentru deciziile unor mafioți sociopați care ne reprezintă la nivel internațional.
Detalii despre Viktor Rain (Vlad Mureșan) pot fi obținute de AICI. Ca să-l cunoașteți mai bine, vă rugăm să-i vizitați pagina personală AICI.
Dacă v-a făcut plăcere să citiți acest text și doriți să oferiți un mesaj de încurajare autorului, nu fiți timizi și lăsați un mesaj sub această postare, iar, în cazul in care aveți idei de îmbunătățire a acestei secțiuni, așteptăm opiniile voastre.
Comentarii