02 | Bianca Mîciu by Autor de România
Actualizată în: 8 nov. 2018
Astăzi continuăm seria celor "100 Autori de România" și vom face cunoștință cu Mîciu Mihaela-Bianca. Este o scriitoare tânără și talentată din orașul Mioveni, județul Argeș. A publicat primul roman pe 12 aprilie 2018 intitulat "PARANOIA". Aceasta ilustrează o poveste de dragoste adolescentină, cu tot ce cuprinde această perioadă tumultuoasă pentru majoritatea tinerilor. Bianca a reușit să dea frâu liber imaginației și să publice o carte despre acea experiență.
Ai mai publicat și alte cărți?
A doua carte publicată este volumul de poezii „VALSÂND PRIN PLOAIA VIEȚII”, lansat la data de 31 mai 2018, la Centrul Cultural Mioveni. Reprezintă o continuare a romanului „PARANOIA”. După ce Sofia, protagonista romanului, are parte de o situație întunecată, începe să își transmită gândurile naturii, lăsând-o să le transporte acolo unde le este locul. Sunt o fire veselă, ambițioasă, perseverentă și devotată pentru ceea ce eu numesc VIS. Verbul „A fi” este adesea contemplat în titlurile și versurile poeziilor, deoarece oscilez în privința traseului pe care îl am: „A fi sau a nu fi realizabil?”. Am vrut să cristalizez viața ca o aventură ce presupune angoasa, dar și bucuria, pe o axiologie atenuantă. Titlul volumului „Valsând prin ploaia vieții” nu este ales întâmplător, fiind chiar unul dintre versurile poeziei „Vei fi…”: „Și vom fi noi amândoi,/ Valsând prin ploaia vieții;/ Cu petalele din suflet,/ Ne vom realiza o corabie...”.
Eu văd o continuitate în tot ceea ce înseamnă sentiment și pasiune. Inspirația se manifestă pretutindeni, așa că am simțit să scriu și un volum de poezii. Tind să cred că nu întâmplător potențez demersul livresc ca și scop măreț. Depinde de fiecare entitate cât de mult își dorește să afle dacă într-adevăr fluxul acțiunilor sale este eficace personalității. Eu mă declar o optimistă convinsă, dar și o visătoare. Prin speranța infinită voi reuși să fac idealurile tangibile. În ciuda dificultăților apărute pe parcurs, mă simt împăcată reușind să îmi văd visul cu ochii deschiși. Personal, aș alerga o viață întreagă pentru o secundă de fericire maximă.
La ce lucrezi în prezent?
În prezent lucrez la o carte de dezvoltare personală. Textul la alegere conține un mic fragment din ea. Este o carte care descrie anumite experiențe prin care am trecut, dar și principii dobândite.
Spune-ne te rog mai multe detalii despre "Simți sau gândești? "
S-a întâmplat vreodată să fiți în dubii când vine vorba de rațiune și inimă? Sunt unele momente în viață în care simți să faci un anumit lucru, dar te temi de urmările pe care le poate avea acel fapt. Și ce faci? Stai și nutrești tot felul de gânduri, îți încarci sufletul cu energie negativă și… te întrebi fie cum poți înlătura acea situație, fie îți accepți soarta și lași timpul să vindece toate rănile. Mereu mi-am pus întrebarea: Oare ce s-ar întâmpla dacă ne-am da frâu liber sentimentelor și nu am mai ține cont de remușcările de apoi? Există două variante: fie te simți eliberat, liniștit, fie te simți inferior și te temi de impresia pe care ai lasat-o. Da, există aceste variante, însă depinde de noi cum alegem să ne simțim după ce suntem sinceri. Personal, aș prefera să mă gândesc că am fost curajoasă, că nu m-am temut să spun ceea ce simt. A te simți într-un anume fel este o alegere care depinde doar de tine. Dacă nu încerci să fii sincer cu tine, să renunți la bariere, nu vei ști niciodată cum e mai bine. Dă drumul muzicii sufletului tău. Nimic nu este întâmplător; dar ce ne facem când dorința de a explora necunoscutul devine tot mai acerbă? E simplu, explorează-l! Dar dacă nu va fi așa cum te-ai așteptat, nu e vina nimănui; poate nici a ta. Poate așa a fost să fie. Dacă vrei să explorezi necunoscutul, lasă-ți regretul acasă, nu-l pune în bagajul vieții tale. Drumul către fericire nu există, căci fericirea vine din interior, atât. Fericirea materială este doar o iluzie. Sentimentul de fericire este atunci când zâmbești fără să vrei, când bucuria sufletului tău se oglindește în privirea ta, când o simplă îmbrățișare ascunde mai multe decât arată. E bine să ai un echilibru în toate, nu lăsa gândul să-ți distrugă ceea ce iubești. Iubirea e o senzație trecătoare, dar frumoasă. Se zice că din cauza iubirii poți ajunge să faci gesturi necugetate. Greșit! Iubirea nu este făcută pentru a distruge oameni, ci pentru a-i face să fie fericiți. Ea nu cuprinde tristețe, ea nu este așa. Este asemenea copacului care nu-și pierde decât frunzele, nu și rădăcina; nu se clatină, ci rămâne în același loc, fericit pentru că e conștient că o să reînflorească. Ce vreau să spun prin acest exemplu? Să nu te îndoiești niciodată de simțurile tale, să nu te îndoiești de ceea ce simte inima ta, dar mai ales, să nu asculți de gura lumii care îți vrea răul. Îndreaptă-te doar către acei oameni care SIMȚI că îți vor binele. Ascultă-ți instinctul! Alege să fii tu! Oricât ți-ar fi de greu, încearcă să trăiești viața ta și nu a altuia; sau măcar creează-ți una imaginară. Ce simți când citești aceste rânduri? Fericire sau tristețe? Care e expresia feței tale în acest moment? Ține minte, tu alegi cum ești de fapt! Pentru a crea o legătura mai strânsă între noi doi, aș avea o rugăminte la tine în acest moment: ia o foaie și un pix și scrie pe ea 3 lucruri care ți-au adus astăzi un zâmbet, cât de inocent ar fi el. Apoi, pune-o deoparte și a doua zi când te trezești citește acele 3 cuvinte. Vezi dacă mai au puterea să îți aducă zâmbetul pe care l-ai avut ieri. Dacă da, ești un om care depinde de factorii exteriori pentru a fi fericit. Dacă nu, ești cu adevărat un om fericit, căci este exact ceea ce am explicat mai sus, fericirea vine din interior. Cea exterioară este gândită, în timp ce fericirea interioară este simțită.
"România mea – România ta" de Bianca Mîciu Anul 2018, numit și Centenarul, cu ocazia sărbătoririi a 100 de ani de la Marea Unire, este anul în care spiritul românesc s-a unit pentru a celebra simțirea patriotică.Păstrăm în suflet amintirea vie a strămoșilor noștri, având aceleași răni, același sânge, fiindcă „suntem mormintele vii ale strămoșilor noștri” (Lucian Blaga). Eu sunt mândră că sunt româncă. Tu ești? Mulți se sfiesc să-și declare naționalitatea, mai ales cei care pleacă în afară. De multe ori m-am întrebat de ce există acest instinct de turmă, în care toți își părăsesc locul natal pentru un salariu mai mare. De ce să fim sclavii altora, când putem să ne valorificăm frumoasa noastră Românie? Eu cred în țara aceasta, dar mai ales, sunt sigură că o să atingă obiectivul pentru care există. România se traduce OM ÎN RAI. Este o țară cu potențial, iar dacă am știi să exploatăm toate resurele pe care ni le oferă, am depăși cu mult Anglia, Rusia, Franța etc. Această fascinantă țară nu are nicio vină, ci singura vină este a noastră. Dacă n-am mai pleca să îi ajutăm pe alții să își dezvolte condițiile, pentru că suntem doar niște sclavi pentru alții, am ajunge să fim într-adevăr uniți pentru tot restul vieții, nu doar de 1 decembrie, 24 ianuarie etc. De ce trebuie să apară o sărbătoare pentru a ne manifesta, pentru a ne valorifica spiritul românesc? De ce se întâmplă acest lucru? De ce nu suntem zilnic mândri de această zonă în care ne-am născut? Sunt sigură că mulți gândesc la fel ca mine, dar se feresc de acest lucru. Lumea uită un lucru „Unde-s doi puterea crește/ Și dușmanul nu sporește”. Răspundeți, frații mei, la acest strigăt îndurerat „Nu abandonaţi România!” Banii nu vă vor ajuta când moartea va sta la pândă. Vă duceți acolo ca să câștigați mai mulți bani, în loc să vă trăiți viața într-un manieră frumoasă. Fericirea nu este cea materială, fericirea poate fi chiar un amurg violet de toamnă, care îți poate umple sufletul de bucurie. Trecutul deja e departe de a mai fi prezent, însă nu imposibil. Vom ajunge, oare, vreodată, să mai fim așa de uniți precum dacii? Vom mai putea fi atât de puternici la gestionarea oportunităților precum romanii? Vom mai avea noblețea pe care o aveau oamenii de altădată? România de astăzi este o țară a nonvalorilor, din păcate. Singurii vinovați suntem noi. Vorba aceea „Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă în traistă.
"Când veți înceta să mai cereți atât de multe, ceea ce aveți în prezent se va mări considerabil. Nu abuzați de toate lucrurile care vi se dau pe tavă, unele pot fi înșelătoare."
Ridicăm în slăvi țările străine, iar ele așteaptă momentul oportun să ne distrugă. Pentru mine, România este o țară perfectă, în timp ce pentru tine este iadul pe pământ. Se întâmplă să avem păreri diferite pentru că oamenii nu mai sunt capabili să ia decizii înțelepte, ci doar unele fugitive, care sunt bune doar pentru moment, din păcate. Realitatea este că mulți români pleacă în afară pentru a munci pe brânci, de parcă ar fi rupți de foame. Oare chiar atât de rău trăiesc cei care pleacă, încât nu își pot permite să își cumpere o pâine? Să fim serioși, este absurd ceea ce se întâmplă. Se zice că nu se poate trăi în România? Eu trăiesc, nu mor de foame, există multe oportunități prin care mă pot dezvolta, eu cred în țara în care m-am născut, dar cea mai importantă credință este în forțele proprii. România mea este și România ta, este România noastră, este locul în care nu întâmplător ne-am născut, în care nu întâmplător trăim, iar faptul că la putere se află niște oameni dezinteresați, nu înseamnă că și noi trebuie să fim la fel. Mie îmi pasă de țara mea și cred în potențialul ei.
"Înainte de a căuta potențialul în ceva exterior, asigură-te că l-ai exploatat la maximum pe cel interior."
Pentru a afla mai multe detalii despre această autoare, vă rugăm să vizitați pagina personală a acesteia, aici. Nu uitați să verificați și cărțiile publicate. Iar dacă doriți să o cunoașteți mai bine, vă așteaptă pe blogul ei "BlogBiancaMîciu.
Dacă v-a făcut plăcere să citiți acest text și doriți să oferiți un mesaj de încurajare autorului, nu fiți timizi și lăsați un mesaj sub această postare, iar în cazul in aveți idei de îmbunătățire ale acestei secțiuni, așteptăm opiniile voastre.
Comentarii